Postul de astazi va fii foarte lung. Motivul: reprezinta un an petrecut intr-o companie multinationala care se vrea a fi cel mai mare trust de presa din Vestul tarii.
Cam asa suna un anunt de angajare pe unul dintre siteurile romanesti de job-uri in urma cu mai bine de un an (mai exact pe 7 octombrie 2007). Tocmai terminasem facultatea, ma inscrisesem la master. Asa ca, dupa o pauza de 6 luni de pe piata muncii, reveneam cu forte proaspete si increzatoare. Anuntul suna destul de promitator si am aplicat. Dupa cateva saptamani am fost sunata si chemata la interviu intr-o dimineata din octombrie. Dupa cateva minute de intrebari la foc automat si raspunsuri la fel mi s-a spus ca voi fii sunata seara, insa dupa 30 minute am fost sunata si mi s-a spus sa vin la un al doilea interviu a doua zi. A doua zi am avut cel de-al doilea interviu care a constat in: "Ai inteles ce e de facut? Iti convin conditiile? Bun ... Mihaela!!! Ea este noua noastra colega. Se va ocupa de portalul de imobiliare. Fa-i contractul si da-i o lista cu toate actele care trebuie sa le mai aduca si desfa-i contractul de munca lui Sorin. Bun venit in companie. Vei incepe intr-o saptamana. Sa vii cu un bagaj ... cam asa, pentru trei zile pentru ca vei pleca in Ungaria pentru training(acel training nu a fost training in adevaratul sens al cuvantului, doar: acesta este portalul de imobiliare, acestia sunt oamenii cu care vei lucra, iti trimit modelul de rapoarte care trebuie facute, acesta este partea de administrate a portalului, uite userul si parola si treci la treaba. Vreau rezultate cat mai repede posibil)". Va dati seama cum am ramas: gura cascata, ochii bulbucati si stravezie la fata.(Mai, da' al naiba de repede se misca treburile pe aici, mi-am spus). M-am conformat si in prima zi de lucru, pe o vreme ploioasa am plecat cu incredere si in acelasi timp cu emotii spre ceea ce credeam ca este lovitura vietii mele. BULLSHIT!!! zic eu acum dupa 1 an si 14 zile petrecute in cadrul firmei, in care am vazut si auzit vrute si nevrute, am inghitit rahaturile managerilor de top, minciuni spuse cu asa convingere incat si mincinosii credeau, orgolii duse la extrem, caractere de rahat, oameni pupi-n-curinsti si lingai, persoane crizate si cu complexe de personalitate, hotii ca la drumul mare, promisiuni peste promisiuni care niciodata nu se concluzionau, si cate si mai cate. Ce mai ... o "frumusete". Dupa primele trei luni am vrut sa plec, sa imi dau demisia si sa plec. Da, am vrut sa imi calc pe convingerile adanc impamantenite si sa plec dupa nici 3 luni, sa las dracu' tot, dar imi placea prea mult ce fac, imi placea faptul ca rezultatele erau concrete, vizibile. Era o munca dinamica, o munca care presupunea o minte creativa si mereu in priza penntru noi idei: urmaream concurenta din Romania pe domeniul meu, urmaream siteuri straine pentru a cauta noi idei inca virgine in Romania. Ma culcam seara cu gandul la acest proiect, ma trezeam dimineata si fugeam repede sa iau o foaie si un pix sa notez ideile. Aveam in permanenta un carnetel in geanta oriunde mergeam pentru a nu uita ceva. Aceste idei trebuiau aprobate de managerii de top, insa nici dupa 1 an si 14 zile nu au fost aprobate. Pe de alta parte mi se cerea sa cresc portalul, fara a se furniza "unelte" (de exemplu: Sarbatorilor de Iarna="cadouri" pentru clienti
.Raspunsul a fost simplu: "Nu ai buget pentru portal, deci nu poti sa faci. Persoana care a lucrat inainte nu a facut bugetul pentru 2007"). Dintr-o saptamana de lucru de 5 zile, 3 zile eram in delegatii, numite prea pompos pentru ce erau exact: un drum pana la Oradea dus-intors(179 km x 2) pentru a ni se inmana o hartie (care putea fi trimisa pe fax) cu noua organizare a celui mai mare trust de presa din Vestul tarii (in conditiile in care cu numai 3 luni inainte se facuse o reorganizare foarte ampla la nivel national).
In luna Decembrie trebuia facut bugetul pentru anul 2008. Magaioaia a cazut pe umerii mei, ai sclavului Inform Media. Nu mai facusem un buget, stiam in mare ce ar trebui sa cuprinda, insa nu foarte bine. Am cerut detalii de la seful meu de atunci si drept raspuns am primit un document Excel cu bugetul din Ungaria; explicatii atasate? "Cu nemiluita". Termenul limita: pana a doua zi la pranz. Cerand mai multe informatii, raspunsul a venit cat se poate de repede: DESCURCA-TE!!!(ce dracu', doar sunt majora si vaccinata mi-am spus in barba).
Tot in Decembrie trebuia facut o prezentare pentru THE BIG BOSS cu previziunile pentru anul 2008. OK!, nu e rea ideea, doar ca acea prezentare, denumita foarte pompos SOSTAC era un mare rahat, cu coperta si sigla portalului, care isi batea joc de timpul meu si imi radea in nas. DE CE? Singura perioada cand i se dadea importanta era in Decembrie, apoi ramanea intr-un sertar pentru a strange praf.
A venit concediul de sarbatori. Prima de Sarbatori s-a lasat asteptata, primind prima doar cei care aveau peste 6 luni in firma, dar si asa nu au primit toti cei care trebuiau sa primeasca. Colegii de la Oradea au primit insa o hartie prin care li se ura de bine, si li se comunica ca firma trece printr-o perioada mai delicata si nu sunt bani pentru prime. Numai ca la inceputul anului 2008 au aparut 2 bucati masini, marca Volkswagen-Touareg, pentru COO, respectiv CAO.
Buuunnnn. La angajare mi se spusese ca primele trei luni sunt de proba si se va renegocia salariul. Dupa cele trei luni a sosit raspunsul: "Marirea de salariu se face o data pe an, in aprilie. Nu vii tu cand ti se scoala sa ceri marire de salariu. Daca nu iti convine poti sa te iei si sa pleci". Mi-am spus ok, mai sunt doua luni pana atunci. A venit marimea de salariu: 75 ron impozabili. "Nu-ti convine, poti sa te iei si sa pleci?!?"
Dupa putin timp am propus ca portalul de imobiliare sa participe la un targ de imobiliare. Era pentru prima oara cand portalul de imobiliare participa la un targ. Sefimea a fost de acord cu aceasta participare, dar cand a fost vorba de prezentarea planului de bataie si a costurilor care implica, au specificat foarte clar ca nu vor sa cheltuie atatia bani si sa ma descurc.
Acestea sunt in mare unele dintre cele mai reprezentative momente din Inform Media, sa zicem Top 10.
Inform Media detine un numar impresionant de angajati, sau mai bine zis de sclavi, insa si mai multi manageri. In medie 4 manageri la un om ... tipic Romaniei: unul sapa o groapa si inca vreo 7 pe langa ii dau indicatii. Perfect. Merge treaba de minune, nu am ce spune. Cum se astepta atatia oameni, atatea caractere si unde sunt multi, foarte multi manageri pe metrul patrat, orgoliile se bat cap in cap, mancatoriile sunt la ordinea zilei, si bietul angajat simplu are cel mai mult de suferit, avand 4 sefi.
Inform Media, cel mai mare trust de presa din Vestul Tarii, incurajeaza pupincurismul, oamenii falsi, lipsiti de caracter. Promovarea in firma se face in functie de "performante": cat de mult poti sa lingi, si sa inghiti. Daca nu esti genul silos, ai un viitor asigurat in Inform Media.
De un an si 14 zile, rareori s-a intamplat sa fie o saptamana fara un e-mail trimis cu bucurie de un fost angajat tuturor angajatilor: "In sfarsit a venit si vremea mea sa imi iau ramas bun de la Inform Media. In X ani, luni am cunoscut oameni capabili, corecti, prietenosi, dar si oameni lipsiti de caracter, infecti, jegosi, etc. Inca din prima zi in Inform Media am asteptat cu nerabdare ultima zi in aceasta companie multinationala. Semnat: X - fost angajat".
In acest an cat am stationat in Inform Media s-au perindat foarte multi oameni, unii au demisionat si altora li s-a facut restructurare de post. Inform Media ofera din plin un climat ostil, si aici functioneaza foarte bine metoda: "In 10 minute sa iti dai demisia, daca nu ... te dau afara. Nu vrei sa iti dai demisia? Nu am cum sa te dau afara? Atunci iti fac restructurare de post." Nu trebuie sa existe un motiv anume, asa ... pur si simplu. Pretentiile sunt mari, se vrea ca in cativa ani, multinationala sa se axeze doar pe piata online, se vrea a se ajunge pe primul loc. Foarte bine ... in final oricine isi doreste asta, insa nu cred ca fluctuatia de personal ajuta. Azi pleaca 5, maine vin 10. Politica firmei este: "Ia-te si pleaca daca nu iti convine, la usa companiei stau 100 sa iti ocupe postul.", salariu de cacat, ore suplimentare neplatite, plecari in delegatie fara documente (daca e sa se intample vreun accident, vai de capul tau ... esti pe cont propriu). Vara, dupa concedii se numara bobocii ... oamenii pleaca in concediu si la intoarcere isi depun demisiile. Motivele sunt multe: conditii de stres, sedinte peste sedinte pe diverse teme: cine a varsat cafea pe terasa?, cine a lasat ziarul pe terasa?, cine a uitat sa isi arunce mancarea din frigider?, si alte teme "importante" pentru "buna desfasurare" a activitatii de zi cu zi, salariul "baban".
Unii sunt mai importanti decat altii, asa ca sa nu indraznesti sa pui o intrebare pentru ca oricum rezolvare nu vei gasi, doar un raspuns sec si superior: "Auzi, da' tu crezi ca eu sunt secretara ta?". Daca nu intrebi: "De ce nu m-ai intrebat? Daca m-ai fi intrebat ai fii stiut ca Inform Media nu accepta asa ceva." (Merci mult, data viitoare iti voi trimite un e-mail cu intrebarea: "Esti in acea perioada a lunii?" pentru ca mi-e sila sa iti vad moaca). Dar pestele de la cap se impute, adica de la cei trei C, "Tweety", "Sora Ohaba", "Ochi Obositi", "Gura (prea) mare".
Angajatii Inform Media sunt niste sclavi, totusi eroi ca rezista pe nava in drumul ei spre scufundare(cred ca vrea sa se transforme in submarin).
Totusi in orice DRAC exista si ceva bun. O experienta de acest gen, oricat de nociva ar fi ea pe moment, te caleste, iti da putere sa inaintezi in viata cu mandrie, sa fii fericita ca ai caracter, ca esti verticala si dupa o experienta gen Inform Media, realizezi cat esti de puternica. Woman you rock!!! In acest moment pot spune ca sunt pregatita de viata, pot sa infrunt viata cu ochi ageri, ochi critici, si larg deschisi la viitor.
Imi pare rau ca exista acest gen de firme, imi pare rau ca exista oameni lipsiti de caracter, mincinosi, infecti la conducerea acestor firme. Imi pare rau ca uita, uita ca Pamantul este rotund si, la un moment dat, ceea ce semeni, aia culegi. Este foarte greu sa urci, este si mai greu sa te mentii, dar este extraordinar de usor sa cazi.
Sunt ferm convinsa ca peste ani si ani (sau poate mai devreme), isi va inchide cercul si va da fiecaruia fara numar ceea ce merita, fiecaruia care crede ca este mai presus de lege, care are impresia ca are fundul protejat - ii va da o mare palma peste ochi de o sa ii lipeasca ochii de ceafa; fiecaruia care a plecat capul la replici genul "esti o analfabeta, ai mancat o litera"(Doamna, eu nu imi scriu numele cu litere mici...nu stiu care dintre noi e analfabeta), fiecaruia care s-a inchis in baie si a plans cand a fost neindreptatit - acestuia, universul ii va arata cat este de special, cat de iubit si apreciat este de cei din jur, si cati oameni il inconjoara.
Dragi fosti colegi: cei care veti primi un e-mail cu linkul acestui post, inseamna ca sunteti persoanele cu care am ras, am inclestat din dinti la fiecare nemultumire, am baut cafeaua aia proasta de la automat, dar si 3in1, am fumat o tigare atat la -3 grade, cat si la +40 grade, ne-am distrat cu Giuseppa, cat si cu caravana lui Mircea Radu in cadrul celui mai mare trust de presa din Vestul Tarii. Ma bucur ca am fost colegi, fiecare in felul sau m-a invatat cate ceva si a avut un impact asupra mea. Ma bucur ca v-am cunoscut.
Cu lacrimi in ochi si cu durere in suflet (de BUCURIE mai derbedeilor) :),
UN PITIC PUFOS va saluta.
