Concurs "Ferma animalelor"-postarea 2

Bun ... revin cu o noua postare in legatura cu dragutele animalutze. Am mai vorbit despre acest concurs in postul precedent. Le puteti vota la:
-http://concurs.infopro.ro/ferma_animalelor/pagina-313.html - "Sunt catelul cel pufos"
-http://concurs.infopro.ro/ferma_animalelor/pagina-314.html - "Motanul cu personalitate"
-http://concurs.infopro.ro/ferma_animalelor/pagina-316.html - "Purcelusa de Guineea cea delicata"

Pe aceasta cale, cei trei magnifici va multumesc.

Concurs "Ferma animalelor"

Dragii mei, pana la data finalizarii concursului desfasurat de un post de radio din Romania, Info Pro, adica pana pe data de 27 noiembrie va voi incanta cu linkurile unde puteti sa imi votati animalutele de companie. Mesajul este:
Suntem 3 la numar: o bucata purcelus de guineea-sex feminin, hobby-uri: morcovii, chitzait la 7.00 a.m. ca ceasul desteptatorul pentru stapanii mei, chitzaitul la auzul fiecarei pungi care fosneste, ma puteti vota la:http://concurs.infopro.ro/ferma_animalelor/toate-4638/pagina-281.html, o bucata catel-sex masculin, hobby-uri: sa fiu superb prin prezenta, sa dorm cu capul pe perina si acoperit doar pana la gat cand e racoare, sa ma joc, ma puteti vota la: http://concurs.infopro.ro/ferma_animalelor/toate-4667/pagina-278.html, o bucata motan-sex masculin, hobby-urile mele: sa fiu narcisist, sa mananc mancarea mea si cateodata a catelului, si sa fac numai ce vreau eu, ma puteti vota la: http://concurs.infopro.ro/ferma_animalelor/toate-4665/pagina-278.html. Votati-ne!!!
Daca linkurile de mai sus nu functioneaza, incercati:
- pentru purcelusa mea dragutza: http://concurs.infopro.ro/ferma_animalelor/pagina-281.html si cautati nume: Sunei Anca, Timisoara;
- pentru catelul cel dragastos: http://concurs.infopro.ro/ferma_animalelor/pagina-278.html si cautati nume: Sunei Silvia, Drobeta Turnu Severin;
- pentru motanul cu atitudine: http://concurs.infopro.ro/ferma_animalelor/pagina-278.html si cautati nume: Pascovici Razvan, Timisoara.

Va multumesc pentru sprijin si ... SA AM NOROC!!! Devotamentul vostru va fii rasplatit.

Ultima zi de sclavie in Inform Media

Postul de astazi va fii foarte lung. Motivul: reprezinta un an petrecut intr-o companie multinationala care se vrea a fi cel mai mare trust de presa din Vestul tarii.
Cam asa suna un anunt de angajare pe unul dintre siteurile romanesti de job-uri in urma cu mai bine de un an (mai exact pe 7 octombrie 2007). Tocmai terminasem facultatea, ma inscrisesem la master. Asa ca, dupa o pauza de 6 luni de pe piata muncii, reveneam cu forte proaspete si increzatoare. Anuntul suna destul de promitator si am aplicat. Dupa cateva saptamani am fost sunata si chemata la interviu intr-o dimineata din octombrie. Dupa cateva minute de intrebari la foc automat si raspunsuri la fel mi s-a spus ca voi fii sunata seara, insa dupa 30 minute am fost sunata si mi s-a spus sa vin la un al doilea interviu a doua zi. A doua zi am avut cel de-al doilea interviu care a constat in: "Ai inteles ce e de facut? Iti convin conditiile? Bun ... Mihaela!!! Ea este noua noastra colega. Se va ocupa de portalul de imobiliare. Fa-i contractul si da-i o lista cu toate actele care trebuie sa le mai aduca si desfa-i contractul de munca lui Sorin. Bun venit in companie. Vei incepe intr-o saptamana. Sa vii cu un bagaj ... cam asa, pentru trei zile pentru ca vei pleca in Ungaria pentru training(acel training nu a fost training in adevaratul sens al cuvantului, doar: acesta este portalul de imobiliare, acestia sunt oamenii cu care vei lucra, iti trimit modelul de rapoarte care trebuie facute, acesta este partea de administrate a portalului, uite userul si parola si treci la treaba. Vreau rezultate cat mai repede posibil)". Va dati seama cum am ramas: gura cascata, ochii bulbucati si stravezie la fata.(Mai, da' al naiba de repede se misca treburile pe aici, mi-am spus). M-am conformat si in prima zi de lucru, pe o vreme ploioasa am plecat cu incredere si in acelasi timp cu emotii spre ceea ce credeam ca este lovitura vietii mele. BULLSHIT!!! zic eu acum dupa 1 an si 14 zile petrecute in cadrul firmei, in care am vazut si auzit vrute si nevrute, am inghitit rahaturile managerilor de top, minciuni spuse cu asa convingere incat si mincinosii credeau, orgolii duse la extrem, caractere de rahat, oameni pupi-n-curinsti si lingai, persoane crizate si cu complexe de personalitate, hotii ca la drumul mare, promisiuni peste promisiuni care niciodata nu se concluzionau, si cate si mai cate. Ce mai ... o "frumusete". Dupa primele trei luni am vrut sa plec, sa imi dau demisia si sa plec. Da, am vrut sa imi calc pe convingerile adanc impamantenite si sa plec dupa nici 3 luni, sa las dracu' tot, dar imi placea prea mult ce fac, imi placea faptul ca rezultatele erau concrete, vizibile. Era o munca dinamica, o munca care presupunea o minte creativa si mereu in priza penntru noi idei: urmaream concurenta din Romania pe domeniul meu, urmaream siteuri straine pentru a cauta noi idei inca virgine in Romania. Ma culcam seara cu gandul la acest proiect, ma trezeam dimineata si fugeam repede sa iau o foaie si un pix sa notez ideile. Aveam in permanenta un carnetel in geanta oriunde mergeam pentru a nu uita ceva. Aceste idei trebuiau aprobate de managerii de top, insa nici dupa 1 an si 14 zile nu au fost aprobate. Pe de alta parte mi se cerea sa cresc portalul, fara a se furniza "unelte" (de exemplu: Sarbatorilor de Iarna="cadouri" pentru clienti.Raspunsul a fost simplu: "Nu ai buget pentru portal, deci nu poti sa faci. Persoana care a lucrat inainte nu a facut bugetul pentru 2007"). Dintr-o saptamana de lucru de 5 zile, 3 zile eram in delegatii, numite prea pompos pentru ce erau exact: un drum pana la Oradea dus-intors(179 km x 2) pentru a ni se inmana o hartie (care putea fi trimisa pe fax) cu noua organizare a celui mai mare trust de presa din Vestul tarii (in conditiile in care cu numai 3 luni inainte se facuse o reorganizare foarte ampla la nivel national).
In luna Decembrie trebuia facut bugetul pentru anul 2008. Magaioaia a cazut pe umerii mei, ai sclavului Inform Media. Nu mai facusem un buget, stiam in mare ce ar trebui sa cuprinda, insa nu foarte bine. Am cerut detalii de la seful meu de atunci si drept raspuns am primit un document Excel cu bugetul din Ungaria; explicatii atasate? "Cu nemiluita". Termenul limita: pana a doua zi la pranz. Cerand mai multe informatii, raspunsul a venit cat se poate de repede: DESCURCA-TE!!!(ce dracu', doar sunt majora si vaccinata mi-am spus in barba).
Tot in Decembrie trebuia facut o prezentare pentru THE BIG BOSS cu previziunile pentru anul 2008. OK!, nu e rea ideea, doar ca acea prezentare, denumita foarte pompos SOSTAC era un mare rahat, cu coperta si sigla portalului, care isi batea joc de timpul meu si imi radea in nas. DE CE? Singura perioada cand i se dadea importanta era in Decembrie, apoi ramanea intr-un sertar pentru a strange praf.
A venit concediul de sarbatori. Prima de Sarbatori s-a lasat asteptata, primind prima doar cei care aveau peste 6 luni in firma, dar si asa nu au primit toti cei care trebuiau sa primeasca. Colegii de la Oradea au primit insa o hartie prin care li se ura de bine, si li se comunica ca firma trece printr-o perioada mai delicata si nu sunt bani pentru prime. Numai ca la inceputul anului 2008 au aparut 2 bucati masini, marca Volkswagen-Touareg, pentru COO, respectiv CAO.
Buuunnnn. La angajare mi se spusese ca primele trei luni sunt de proba si se va renegocia salariul. Dupa cele trei luni a sosit raspunsul: "Marirea de salariu se face o data pe an, in aprilie. Nu vii tu cand ti se scoala sa ceri marire de salariu. Daca nu iti convine poti sa te iei si sa pleci". Mi-am spus ok, mai sunt doua luni pana atunci. A venit marimea de salariu: 75 ron impozabili. "Nu-ti convine, poti sa te iei si sa pleci?!?"
Dupa putin timp am propus ca portalul de imobiliare sa participe la un targ de imobiliare. Era pentru prima oara cand portalul de imobiliare participa la un targ. Sefimea a fost de acord cu aceasta participare, dar cand a fost vorba de prezentarea planului de bataie si a costurilor care implica, au specificat foarte clar ca nu vor sa cheltuie atatia bani si sa ma descurc.
Acestea sunt in mare unele dintre cele mai reprezentative momente din Inform Media, sa zicem Top 10.
Inform Media detine un numar impresionant de angajati, sau mai bine zis de sclavi, insa si mai multi manageri. In medie 4 manageri la un om ... tipic Romaniei: unul sapa o groapa si inca vreo 7 pe langa ii dau indicatii. Perfect. Merge treaba de minune, nu am ce spune. Cum se astepta atatia oameni, atatea caractere si unde sunt multi, foarte multi manageri pe metrul patrat, orgoliile se bat cap in cap, mancatoriile sunt la ordinea zilei, si bietul angajat simplu are cel mai mult de suferit, avand 4 sefi.
Inform Media, cel mai mare trust de presa din Vestul Tarii, incurajeaza pupincurismul, oamenii falsi, lipsiti de caracter. Promovarea in firma se face in functie de "performante": cat de mult poti sa lingi, si sa inghiti. Daca nu esti genul silos, ai un viitor asigurat in Inform Media.
De un an si 14 zile, rareori s-a intamplat sa fie o saptamana fara un e-mail trimis cu bucurie de un fost angajat tuturor angajatilor: "In sfarsit a venit si vremea mea sa imi iau ramas bun de la Inform Media. In X ani, luni am cunoscut oameni capabili, corecti, prietenosi, dar si oameni lipsiti de caracter, infecti, jegosi, etc. Inca din prima zi in Inform Media am asteptat cu nerabdare ultima zi in aceasta companie multinationala. Semnat: X - fost angajat".
In acest an cat am stationat in Inform Media s-au perindat foarte multi oameni, unii au demisionat si altora li s-a facut restructurare de post. Inform Media ofera din plin un climat ostil, si aici functioneaza foarte bine metoda: "In 10 minute sa iti dai demisia, daca nu ... te dau afara. Nu vrei sa iti dai demisia? Nu am cum sa te dau afara? Atunci iti fac restructurare de post." Nu trebuie sa existe un motiv anume, asa ... pur si simplu. Pretentiile sunt mari, se vrea ca in cativa ani, multinationala sa se axeze doar pe piata online, se vrea a se ajunge pe primul loc. Foarte bine ... in final oricine isi doreste asta, insa nu cred ca fluctuatia de personal ajuta. Azi pleaca 5, maine vin 10. Politica firmei este: "Ia-te si pleaca daca nu iti convine, la usa companiei stau 100 sa iti ocupe postul.", salariu de cacat, ore suplimentare neplatite, plecari in delegatie fara documente (daca e sa se intample vreun accident, vai de capul tau ... esti pe cont propriu). Vara, dupa concedii se numara bobocii ... oamenii pleaca in concediu si la intoarcere isi depun demisiile. Motivele sunt multe: conditii de stres, sedinte peste sedinte pe diverse teme: cine a varsat cafea pe terasa?, cine a lasat ziarul pe terasa?, cine a uitat sa isi arunce mancarea din frigider?, si alte teme "importante" pentru "buna desfasurare" a activitatii de zi cu zi, salariul "baban".
Unii sunt mai importanti decat altii, asa ca sa nu indraznesti sa pui o intrebare pentru ca oricum rezolvare nu vei gasi, doar un raspuns sec si superior: "Auzi, da' tu crezi ca eu sunt secretara ta?". Daca nu intrebi: "De ce nu m-ai intrebat? Daca m-ai fi intrebat ai fii stiut ca Inform Media nu accepta asa ceva." (Merci mult, data viitoare iti voi trimite un e-mail cu intrebarea: "Esti in acea perioada a lunii?" pentru ca mi-e sila sa iti vad moaca). Dar pestele de la cap se impute, adica de la cei trei C, "Tweety", "Sora Ohaba", "Ochi Obositi", "Gura (prea) mare".
Angajatii Inform Media sunt niste sclavi, totusi eroi ca rezista pe nava in drumul ei spre scufundare(cred ca vrea sa se transforme in submarin).
Totusi in orice DRAC exista si ceva bun. O experienta de acest gen, oricat de nociva ar fi ea pe moment, te caleste, iti da putere sa inaintezi in viata cu mandrie, sa fii fericita ca ai caracter, ca esti verticala si dupa o experienta gen Inform Media, realizezi cat esti de puternica. Woman you rock!!! In acest moment pot spune ca sunt pregatita de viata, pot sa infrunt viata cu ochi ageri, ochi critici, si larg deschisi la viitor.
Imi pare rau ca exista acest gen de firme, imi pare rau ca exista oameni lipsiti de caracter, mincinosi, infecti la conducerea acestor firme. Imi pare rau ca uita, uita ca Pamantul este rotund si, la un moment dat, ceea ce semeni, aia culegi. Este foarte greu sa urci, este si mai greu sa te mentii, dar este extraordinar de usor sa cazi.
Sunt ferm convinsa ca peste ani si ani (sau poate mai devreme), isi va inchide cercul si va da fiecaruia fara numar ceea ce merita, fiecaruia care crede ca este mai presus de lege, care are impresia ca are fundul protejat - ii va da o mare palma peste ochi de o sa ii lipeasca ochii de ceafa; fiecaruia care a plecat capul la replici genul "esti o analfabeta, ai mancat o litera"(Doamna, eu nu imi scriu numele cu litere mici...nu stiu care dintre noi e analfabeta), fiecaruia care s-a inchis in baie si a plans cand a fost neindreptatit - acestuia, universul ii va arata cat este de special, cat de iubit si apreciat este de cei din jur, si cati oameni il inconjoara.

Dragi fosti colegi: cei care veti primi un e-mail cu linkul acestui post, inseamna ca sunteti persoanele cu care am ras, am inclestat din dinti la fiecare nemultumire, am baut cafeaua aia proasta de la automat, dar si 3in1, am fumat o tigare atat la -3 grade, cat si la +40 grade, ne-am distrat cu Giuseppa, cat si cu caravana lui Mircea Radu in cadrul celui mai mare trust de presa din Vestul Tarii. Ma bucur ca am fost colegi, fiecare in felul sau m-a invatat cate ceva si a avut un impact asupra mea. Ma bucur ca v-am cunoscut.

Cu lacrimi in ochi si cu durere in suflet (de BUCURIE mai derbedeilor) :),
UN PITIC PUFOS va saluta.

Primele semne cand un job nu te mai satisface

Ai fost la un interviu si dupa multele la care ai mai participat te angajezi intr-o companie care la momentul respectiv ti se parea ca promite multe (asa cum au spus si cei care te-au intervievat), dar dupa cum se stie la fiecare interviu angajatorul minte un pic, tu minti(tot un pic, sau acum depinde de persoana)-remarca:white lies sunt ok :). Esti multumita ca in sfarsit faci ceva cu viata ta si nu mai ceri (asa multi) bani de la parinti, ca in sfarsit te descurci pe propriile picioare, ca poti sa mergi incolo si incoace fara sa dai socoteala de ce ai cheltuit banii. Deci esti o angajata "fericita"...ai libertate. Urmeaza partea cand te acomodezi la noul loc de munca si incepi sa vezi toate subterfugiile si tampeniile care "s-au omis" a fi spuse de catre angajator. No problem. Si tu ai uitat sa specifici ca nu ai mai lucrat de mult timp cu excel-ul si acum iti trebuie o saptamana sa ii (re)descoperi tainele, oricum ai spus ca ai cunostiinte de limba franceza la nivel "mediu", dar stii sa spui decat "bonjour", "common ca va" si inca vreo 3 cuvinte pe care le-ai prins de pe la televizor, dar zici ca daca e nevoie de franceza o sa iti cumperi repede un curs de la Eurocor si o sa inveti. In concluzie toate bune si frumoase, pana cand ajungi sa ai 3 luni in firma sa iti faci treaba bine, poate chiar mai bine de cat se asteptau sefii, si acea marire de salariu promisa la inceput intarzie sa apara. Iti spui ca nu este nici o problema...poate au uitat. Te duci sa vorbesti cu seful si raspunsul nu intarzie sa apara: "Draga, marirea de salariu se face o singura data pe an, adica in aprilie ... nu vii tu cand sa ceri marire de salariu."Bun ... astepti cu incantare luna aprilie, oricum mai sunt 2 luni pana atunci si incantat te duci sa semnezi pentru marirea de salariu. Te uiti pe hartie ... dintr-odata simti cum ti se taie respiratia, ti se bulbuca ochii in cap ca la broasca, ti se duce pamantul de sub picioare, simti ca lesini. Dupa atata munca depusa primesti fix 75 lei (impozabili) pe care trebuie sa ii accepti cu bucurie in privire si in suflet pentru ca altfel, "poti sa te iei si sa pleci", dar problema e ca nu ai unde "sa te iei si sa pleci" asa ca semnezi hartia magica si iti spui ca poate daca te strofoci mai mult, cineva va observa ... ba pe naiba. Incepi sa iti faci o lista cu avantajele si dezavantajele de a lucra la aceasta firma: avantaje=0, dezavantaje=nenumarate, asa ca incepi sa iti cauti de lucru. Iti reactualizezi c.v.-ul, sperand ca va fi pentru ultima data cand faci asta, pentru ca nu iti place sa schimbi locurile de munca o data la un an si sa iti pierzi timpul "a'n boulea" pe la vreo firma si sa ajungi pe la 50 ani si sa realizezi ca nu ai facut nimic. Asa ca astepti cu ochii larg deschisi si nerabdatoare sa ti se iveasca oportunitatea pe care o astepti demult ... si astfel o iei de la capat. CE FERICIRE!!!

Zi (ne)obisnuita

M-am trezit cu noaptea in cap, cand se inghina noaptea cu ziua, cand asteptam sa rasara soarele de dupa norii gri(unde sta ascus de vreo saptamana si ceva la Timisoara), pe cand ma gandeam ca as mai fi dormit vreo 3 ore. Intr-un final m-am ridicat din pat si m-am pregatit sa iau in piept ziua care va urma. Toate bune si frumoase. Ziua a inceput ca oricare alta: lovit de coltul patului (inca o vanataie la colectie), fugit repede la baie pentru dusul de inviorare (da' pe naiba), imbracat si urlat la dragul meu prieten sa se trezeasca (trebuie sa ma laud ca de ceva vreme EU ma trezesc inaintea lui - pt. dragul meu: esti in culmea fericirii, stiu, stiu, nu trebuie sa imi spui; - pt. mama: trebuie sa fii mandra de mine), apoi cautat prin casa: telefoanele, geanta, cerceii, glossul, pantofii, geaca, pachetul de tigari, iar apoi inca o tura de cautari: telefoanele dragului meu, portofelul dragului meu, pachetul de tigari al dragului meu si in final fugit pe scari, impiedicat, urlat cand eu cand el: "Hai ca intarziem!! Asa nu se mai poate. Trebuie sa ne facem un program." Apoi, dupa atatea "peripetii" ajung la lucru: atmosfera de "sarbatoare" (vorba cuiva cunoscut)- astazi este miercuri, afara nici prea cald sa lesini, dar nici prea frig sa ... lesini, totul parca prevestea o zi "frumoasa" si linistita cand timpul parca zboara fara sa imi dau seama, imediat se face ora de plecare si eu nu imi dau seama cum a trecut timpul. Dar, am uitat sa mentionez, cand am plecat de acasa a inceput sa ... ma manance nasul. Mda, radeti cat puteti de un om superstitios care nu lasa pe nimeni sa puna geanta pe jos cand vine la ea in vizita pentru ca aduce ghinion, nu duce gunoiul dupa apusul soarelui pentru ca asta e semn de saracie, stranuta (si stranuta foarte mult) si e cat se poate de evident ca ceea ce a spus se va adeveri mai devreme sau mai tarziu. Bun ... sa revenim, pe mine ma manca nasul ingrozitor de rau si m-am gandit automat ca ... ma voi certa cu cineva sau ca va fi o zi de rahat. Si uite cum incet incet ziua s-a adeverint ... de cacat: oameni agitati care fug de colo colo, ca niste muste fara cap, care ma agita si pe mine si imi dua dureri de inima. Exista niste specimene care imi provoaca "nervozitati" (am mai vorbit despre unul dintre personaje intrun post anterior, despre celelalte voi scrie alta data): una vorbeste de zici ca tipa din fundul pamantului, altul are pitici pe creier ca ar fi foarte dezghetat la minte, dar saracul e pamant si tot asa. Incerc sa imi fac ziua aceasta placuta si sa nu ma gandesc ca astazi, la lucru, e ca la gradina zoologica unde fiecare animal vorbeste pe limba lui. Mai sunt cateva ore ... sper sa nu ma transform si eu.
Spor la lucru oameni buni si ...

Imi plac oamenii intregi la cap

NU SUPORT comunicarea verbala sau fizica cu o persoana pe care o "cunosc" de cateva zile sau, mai rau, de cateva ore. Exista oameni care imi sunt antipatici din prima clipa. Ma enerveaza felul lor de a vorbi, de a merge, de a rade, de a gesticula si pur si simplu nu ii "inghit", oricat de mult ar incerca sa se faca placuti. Ma enerveaza oamenii care incearca sa imi "smulga" un suras, sa se faca placuti, sa intre intro discutie privata si isi dau cu parerea, parere care pentru mine nu conteaza, nu ma intereseaza si ma lasa "rece". Incerc prin tot felul de metode sa ii comunic sa ma lase naiba in pace si sa isi vada de viata, dar exista oameni prosti care pur si simplu nu inteleg. Asa ca, o astfel de persoana m-a facut sa scriu pentru a doua azi pe blog, pentru ca trebuie sa MA descarc de energiile negative.
Acea persoana, cunoscatorii stiu despre cine vorbesc, blonda de altfel, face parte din categoria oamenilor prosti care nu pricep in momentul cand sunt respinsi. Ii place sa se bage in seama cand imi e lumea mai draga, vorbeste aiurea (la propriu si la figurat) si chipurile trebuie sa o ascult cu interes (deh ... sta langa mine si imi cerseste atentia si eu sunt o persoana politicoasa asa cum m-au invatat parintii sa fiu), ii place sa se dea in spectacol cu ce face si ce a facut (bla bla-uri pentru mine) si sa nu mai vorbesc de vocabularul care il are (ma da pe spate si nu imi revin nici dupa doua palme peste ochi administrate de vreu/o coleg(a) la fel de "traumatizat(a)" ca mine). E genul de om care, daca il scoti pe usa, ma trezesc ca intra pe geam, daca baricadez usa si geamul, ma pomenesc ca intra pe gaura cheii si tot asa.
Programul de lucru al acestei persoane:
- ora 7.45: plecat cu busul firmei la lucru, trancanit de nu se mai opreste pana la lucru;
- ora 8.15: ajuns la lucru, trancanit de o jumatate de ora fara noima, trancanit in continuare;
- ora 9.00: o tigare rapida, venit dupa mine, trancanit si gesticulat fara noima;
- ora 11.00: pauza de tigare, venit dupa mine, trancanit si gesticulat fara noima;
- ora 13.00: pauza de masa o jumatate de ora, trancanit la masa fara noima, gesticulat, fonfanit aruncand cu gura plina si aruncat cu mancare in mine;
- ora 15.00: pauza de tigare, venit dupa mine, trancanit si gesticulat fara noima;
- ora 16.50: asteptat busul firmei sa ne duca acasa, venit langa mine, trancanit fara noima;
- ora 17.00: urcat in bus, trancanit fara noima;
- ora 17.30: ajuns la destinatie, trancanit fara noima, ea a coborat din bus.
Piufff ... am scapat pe ziua de azi!!!!! Party la mine acasa toata lumea!!!!
FATO, ESTI NEBUNA sau fiecare zi este una mai speciala pentru tine???!!!

Adicted to "Dive in your live"

Ma trezesc. Ajung la lucru. Imi pun castile. Dau drumul la muzica; si devin instantaneu dependenta, dependenta de o melodie, dependenta de un stil muzical. Fiecare zi are stilul sau inconfundabil, asa ca astazi, bineinteles, exista o melodie care ma "drogheaza" de la ora 8.00 am. Melodie specifica zilei de vineri, cand toate parca merg din plin, cu toate ca trece greu ca naiba si astept cu nerabdare ora de plecare. Melodie care imi pune sangele in miscare si ma face sa dansez (in stilul meu caracteristic si inconfundabil) prin birou ca o descreierata. Asa ca melodia aceasta ma ajuta sa trec peste "impas". Cred ca este pentru a 15 oara cand o ascult pe ziua de astazi, si uite cat este ceasul (11.00 am) si eu nu ma pot opri din fredonat. Zici ca sunt "posedata" de o nebuna care ma impinge la acte de violenta daca nu ascult melodia. Am incercat sa ascult si alta melodie, dar parca nimic nu se compara cu aceasta si nu ma dispune cum ar trebui sa o faca. Am colegi intelegatori, inca nu au spus nimic, dar parca privirile lor imi spun : "Fato, opreste-te singura daca nu vrei sa te oprin noi definitiv!!!!" DAR NU POT. E ca si cum m-as juca la vreun joc de vreo 4 ore, as aavea totusi de facut altceva mult mai important, dar nu ma pot opri. Imi spun: "inca o misiune si am terminat". Bineinteles ca pierd jocul, dar imi spun: "inca o data mai incerc si daca nu castig, nu mai joc" si tot asa pana mai trec inca 4 ore. Asa si cu muzica: CREEAZA DEPENDENTA!!! Unde este butonul HELP din creierul meu???!!!

Tie ce anume iti creeaza dependenta intr-o zi de vineri?

Vise (ne)placute

Visele fac parte din noi. Unele au semnificatii, altele nu. Unele poate ai dori sa fie realitate, unele nu. Dar ce se intampla cand ai niste vise ciudate. Asa si eu, ca fiecare dintre noi, visez; de multe ori sunt vise frumoase, cateodata am cosmaruri, dar de cele mai multe ori am vise foarte ciudate. Oricum ar fi intotdeauna "realitatea" din timpul noptii ma pune pe ganduri a doua zi. De multe ori raman cu gandul la ceea ce am visat, daca cumva are vreo legatura cu realitatea zilei care ma asteapta, si asa incept sa analizez fiecare detaliu din ziua respectiva. Daca am varsat cafeau de dimineata pe mine, daca m-am impiedicat pe scari in timp ce alerg spre lucru, daca dau cu capul in geam - e clar ca are de a face cu visul de aseara. Si automat se creeaza o legatura in subconstientul meu si tot ceea ce vad in jurul meu a doua zi, CLAR are legatura cu visul de aseara. Asa si azi noapte ... am visat ... si ce am visat era legat de persoane si activitati care nu au vreo legatura cu viata mea de zi cu zi. Si acum stau si ma gandesc de ce subconstietul m-a dus pe acel fagas. Na meditatie pentru intreaga zi de astazi. Ziua nu s-a terminat totusi, iar eu tot ma gandesc: CARE ESTE SEMNIFICATIA!!!

Asa ca ... lamuriti-ma, eu sunt total depasita.

15 septembrie

15 Septembrie. De mult, pe cand eram si eu eleva 15 Septembrie avea o semnificatie foarte profunda pentru mine ... SE TERMINA VACANTA !!! Atat si nimic mai mult. Totusi analizand un pic mai mult, 15 Septembrie insemna inceperea unui nou an scolar, cu aceasi rutina: trezit la 6.30 (ora aceasta isi pastreaza vie traditia si in prezent), cu tipetele mamei din fiecare dimineata ca voi intarzia la scoala (eu spunandu-i ca ma trezesc imediat), mama plecand la lucru la ora 7.20 si tipand la mine: "Tu ai de gand sa te trezesti astazi? Iar vrei sa intarzii la scoala?"(eu spunandu-i: "Imediat...Acum, si cu greu ma ridicam din pat sa ma duc la scoala si cum iesea saraca mama pe usa ma mai puneam sa dorm 5-10 minute"), cu privitul lung la ceas si alergatul prin casa sa imi gasesc hainele si rucsacul, iar apoi trageam o fuga nebuna pana la scoala pentru ca evident intarziam de fiecare data, scuzele din fiecare dimineata gen: "nu am auzit ceasul", "am stat pana mai tarziu sa invat si nu m-am putut trezi(draci, ca ma uitasem la televizor pana mi se incetosase privirea)", etc.
Daca stau bine sa ma gandesc scoala pentru unii a insemna foarte mult, pentru altii nu. Pentru mine ... nu a insemna mai mult decat 18 ani mancati din viata mea. Mai mult de a citi, a scrie si a face ceva adunari, inmultiri, impartiri si altele ... nu m-a invatat. Prezentul demonstreaza cat se poate de bine cu ce m-a ajutat scoala generala, liceul, facultatea si mai nou masterul. Cunostiintele mele generale le am curios ar spune unii din carti citite de mine, programe de la televizor, internet sau meditatiile in care ai mei dragi parinti au bagat o groaza de bani. Ceea ce lucrez eu in prezent (si ceea ce am facut in trecut) nu are nici o treaba cu ceea ce scoala m-a pregatit sa fac de fapt. Crezi oare ca acele comentarii tampite pe care ne puneau cultii nostri profii sa le invatam ca orbii m-au ajutat cu ceva? Crezi ca integranele si cosinusurile, sinusurile, tangentele si arcurile de tangenta pe care cica trebuia sa le stii ca altfel vei ajunge un mare nimic m-au ajutat cu ceva? Oare CO2, H2O si alte aberatii scapate de ilustri chimisti m-au ajutat cu ceva sau poate crezi ca mi-a fost de folos gravitatia cu ceva (mda ... asa m-a ajutat in momentul cand alergam spre scoala cu imensitatea de rucsac in spate sa ma ridicam pe de trotuarul mocirlos cand ma impiedicam si ma ridicam tot in picioare ... ce sa spun). Mi-a ramas in minte imaginea vreunui profesor? Nu, doar niste fraze lipsite de continut spune de niste figuri sterse care mi-au fost profesori. Facultatea ... am avut ceva sperante, dar au fost naruite din primul semestru. Macar de la master nu am mari asteptari ... stiu ca tot acelasi drac este, dar trebuie facut ca poate se alege ceva dupa atata osteneala si bani aruncati ici si colo, chipurile pentru carti, cand adevarul e ca dupa fiecare sesiune sau cel mult un an de scoala unii profesori apar cu vreo masina noua prin curtea facultatii.
Concluzia: scoala nu iti aduce bani, dar poate nici nu mori de foame. Cel mult te mai cizeleaza si ai 50% sa nu fii un dobitoc. Poti sa ai un serviciu care cat de cat iti mai plateste chiria, si utilitatile si in weekend poti sa fii fericit: ai fost in oras si ai baut o apa plata cu/fara lamaie si ai mancat o jumatate de pizza (chipurile ca nu poti sa mananci una intreaga, dar de fapt nu iti ajung banii).
Asa ca, dragi elevi bafta multa in noul an scolar cu multe note de 10 si cat mai putine absente (daca aveti prea multe sa traiasca medicul de familie cu scutirile gen "suferind de insolatie" in luna februarie).

E iarasi LUNI ...

Urasc ziua de duminica, pentru ca imi aduce aminte ca dupa ea urmeaza LUNI. Extraordinara zi de luni cand imi vine sa plang ca ma trezesc din nou la ora 6.30 dimineata (cum fac de aproape un an ... la acelasi loc de munca) si ma lovesc de colturile de la pat incercand sa ajung cat mai repede la ceasul desteptator si incerc sa il "pacalesc" cu inca 5-10 minute de somn. Dupa urlete de durere si priviri intepatoare la ceas ... ma indrept fugutza fugutza spre bucatarie incercand ca o oarba sa fac o cafea cu speranta desarta ca poate acea cafea ma va trezi ... usor, usor "dau in viu" ... si ajung sa imi pun tot felul de intrebari existentiale de genul : "de ce trebuie sa lucram?", "nu as putea gasi un loc de munca unde sa incep programul pe la ora 12.00 si sa se termine pe la 17.00?", "cum ar fi sa "bag" la loto sau la pariuri sportive si sa castig vreo 3 milioane de euro si sa nu mai fiu nevoita sa lucrez?" ... ma uit la ceas .... e 7 si un pic si imi dau seama ca intarzii la lucru daca mai stau un pic. Asa ca, las deoparte gandurile "negre" si o iau la "galop" spre serviciu cu gandul trist ... "E iarasi LUNI". Totusi, mai sunt 4 zile si vine weekend-ul. :)

Cum iti dai seama ca o zi incepe prost

Ma trezesc dimineata ... cu greu. Incerc sa imi dau seama daca azi e vineri sau e sambata. Ma uit la ceas si supriza : ESTE VINERI (Fuck)... si e ora 7.20 (la ora aceea ar trebui sa fiu in drum spre serviciu). Am totusi noroc ... in dimineata aceasta ma duce cineva la lucru cu masina. Ajung la lucru la 8.15 ... toate bune si frumoase ... imi iau o cafea (proasta) de la automat si incerc sa o savurez inducandu-mi ca nu e chiar atat de rea precum pare (fara sa reusesc bineinteles ... papilele mele gustative razbesc in lupta cu neuronii). Ma asez linistita la birou, deschid laptop-ul si incerc sa imi citesc mailurile ... dintr-o data ce s-aude??? ce s-aude??? ... o voce ma striga ... ma uit (cu ochii inca umflati de somn) .... SEFA (Jesus ... asa de dimineata, ma gandesc in sinea mea) ... si incepe de dimineata cu ceea ce eu numesc "scartait pe creier pentru nimic". Dupa o jumatate de zi trecuta cu ochii pe ceas sperand sa se intample o minune si sa se faca mai repede ora de plecare, apele se linistesc. Mai este un pic si intru in weekend!!! Cand deodata, parca mi-ar fi citit zambetul tamp de pe fata, aud : "Anca, sa faci si raportul acela, stii tu ... despre care am vorbit marti (cu siguranta ca nu va fii nevoie de el, dar totusi fa-l) si sa mi-l trimiti asap."; "Anca, arata-mi catalogul cu produsele care le vinzi tu"; "Anca, nu stii cumva cum se face treaba asta?"; "Anca, spune-mi ce ai vorbit cu nu mai stiu cine naiba" .... LA NAIBA!!! E VINERI ... POTOLITI-VA!!!
Concluzia : Trebuia sa imi dau seama inca de cand m-am trezit ca astazi va fi o zi ca naiba din momentul cand nu am auzit ceasul sunand si de cand am gustat cafeua oribila.

Sfarsitul lumii incepe astazi

Sfarsitul lumii incepe astazi. Intrebarea este : "Chiar asa?" Oare nu s-a pus aceeasi problema si cand am participat la marea trecere dintre anii 1999-2000? Nu la fel s-a spus? Oare acesta este singurul experiement care se face privind aceasta problema? UN NICI UN CAZ. Este primul care se face public inainte de a avea loc, de obicei fiind anuntate dupa. Si asta se produce in momentul cand se face public un eveniment de asa rang ... se creeaza panica.
Un lucru este cert ... pentru o scurta perioada de timp, oamenii nu se mai gandesc la tot felul de prostii care au facut lumea asta atat de rea, ci isi pun intrebarea : "Si daca ... ?"

Topul celor mai scumpe oraşe din lume

Specialistii de la Mercer au intocmit topul celor mai scumpe orase din lume, care cuprinde 143 de orase de pe 6 continente si care a fost efectuat dupa ce au fost comparate 200 de costuri din fiecare oras, precum transport, mancare, imbracaminte, divertisment.
Cu 142,4 de puncte, Moscova se afla si anul acesta pe primul loc in top, mult peste New York, care "cade" in 2008 de pe locul 15, pe locul 22. Oricum, New York-ul ramane in continuare cel mai scump oras din Statele Unite, iar Los Angeles se afla pe locul al doilea.
Pe locul al doilea in topul celor mai scumpe orase din lume se afla capitala Japoniei, pozitie obtinuta in special datorita preturilor din sectorul imobiliar, unde se pare ca Tokyo este lider absolut: pentru un apartament de lux cu 2 camere platesti 5.100 de dolari pe luna, cu 600 de dolari mai mult decat in Moscova sau New York.
Pe locul al treilea se afla Londra, care a coborat anul acesta de pe a doua pozitie. Revista Forbes subliniaza ca un bilet de autobuz in Londra costa 5,89 de dolari, de 3 ori mai mult decat un bilet de autobuz in Tokyo.
Capitala Norvegiei a reusit un salt uimitor, ajungand de pe locul 10 direct pe locul al patrulea, datorita in mod special influentelor din industria petrolului.
Capitala Coreei de Sud, se afla pe pozitia a cincea in clasamentul Mercer. Seul-ul, este urmat indeaproape de Hong Kong, care se afla pe locul al saselea.
Copenhaga este un alt oras european aflat printre primele 10 orase ale acestui top, ocupand cea de-a saptea pozitie, urmata de Geneva, care este mult mai scumpa decat Chicago sau San Francisco.
Un al oras elvetian, este vorba de Zurich, se afla pe locul 9, iar pe locul 10 se afla Milano.
Pe urmatoarele locuri se afla orasele Osaka, Paris (in care un hamburger costa 8,61 de dolari, cu 50% mai mult decat in New York), Singapore ale caror preturi sunt cu 25% mai mari decat in Los Angeles, Tel Aviv si Sydney.
Aflat pe locul 55, Los Angeles-ul este catalogat ca fiind mult mai ieftin chiar decat Zagreb,  capitala Croatiei sau decat Alma Ata (Kazahstan), fapt explicat de analisti prin devalorizarea monedei americane.
Daca ne intoarcem in Moscova vom observa ca aceasta gazduieste 74 de miliardari, multi dintre ei avand sub 40 de ani. De asemenea, trei dintre ei (Oleg Deripaska, Vladimir Lisin si Roman Abramovich), au o avere de peste 25 de miliarde de dolari fiecare.

Duffy - a new star is born

Cintareata de 23 de ani e atotprezenta de citeva saptamini in topurile si pe FM-urile din perfidul Albion. Chiar daca vocea ei nu a prins in SUA, insularii epuizeaza in timp-record biletele de la concertele cintaretei, iar presa o alinta in fel si chip, comparind-o cu vedetele anilor '60.

"Rockferry" este albumul de debut al lui Duffy, fiind lansat pe 3 martie. Apetitul publicului a fost deja deschis de single-ul "Mercy". Chiar daca ritmurile hitului amintesc de Amy Winehouse, diferenta dintre voci este evidenta. "In locul atitudinii hip-hop, Duffy aduce un aer proaspat de Motown", apreciaza revista "Spin". Totusi, cintareata galeza sustine sus si tare ca nu prea are habar de istoria muzicii pop. "Nici acum nu stiu prea bine cum suna albumele anilor saizeci. De-abia anul trecut mi-am cumparat primul box cu albume soul", marturiseste Duffy, citata de "Daily Mail".
Acordurile retro-sic de pe "Rockferry" aduc aminte de vitalitatea trioului "The Supremes", dar si de ascutimea vocii lui Dolly Parton.

Este bestiala cantareata aceasta. Am optat in a face o mica descriere a ei pentru a va putea face o idee despre ea. Canta de-a dreptul extraordinar, nu ar trebui sa o ratati. De mult nu am mai vazut sau auzit o persoana care sa cante atat de bine si chiar sa scoata melodii dupa melodii foarte reusite.

asteptare ...

Trecerea timpului uneori este dureroasa, uneori timpul trece prea incet, iar alteori trece prea repede. Nu ar fi oare frumos ca in momentele frumoase si care ne fac fericiti sa putem opri timpul in loc? Nu ar fi oare ideal ca momentele urate sau cele care ne trezesc la viata cele mai ciudate emotii sa treaca cat se poate de repede? Ma gandesc cateodata cum ar fi oare daca am avea o telecomanda cu ajutorul careia sa putem "dirija" timpul cum vrem. Clipele frumoase sa se opreasca in loc, sa le putem savura momente in sir, sa ne saturam de atata bine, pur si simplu sa nu ducem dorul apoi de acele clipe. Unii ar spune ca ar fi extraordinar ... altii ca nu. Din ce categorie crezi ca fac parte? Iti spun chiar eu ... din a doua, si vrei sau nu iti si argumentez. Greutatile si toate trairile de zi cu zi nu ar mai fi traite atat de intens ... clipele frumoase din viata noastra poate nu ar mai fi apreciate si "ravnite" apoi. Dar totusi, parca simt nevoi sa am control total asupra timpului.
Mai am un pic si intru in concediu ... un pic insemnand 4 zile si simt ca totul se desfasoara cu viteza melcului turbat saptamana asta ... in restul anului saptamanile
trec fara sa imi dau seama, si doar atunci realizez ca timpul trece ingrozitor de repede.
UFFFFFF .....