Masuri de precautie ...

Asadar si prin urmare, inainte de a pleca, am citit o mie si una de informatii referitoare la India, igiena, masuri de precautie, does and don't ... asa ca m-am "inarmat" cu o plasa de substante de curatenie pentru trup si suflet, alta cu pastile si vreo 160 de paie de baut, invelite individual (prima regula in India: nu pui gura pe nimic).
Dupa primul drum de la aeroport prin prafuitul si neigienicul Chennai, am ajuns in camera de hotel. Prima impresie: destul de curat, oameni primitori, camera incapatoare (chiar daca nu are un amarat de dulap pentru haine, decat un raft acoperit de o perdea chiar la intrarea in camera ... pe principiul: sa ne spalam hainele ... in vazu' lumii). Primul miros: umezeala cat cuprinde ... asa ca, deschid ferestrele, dau drumul la aerul conditionat la maxim si Doamne ajuta ca mi-am cumparat dezinfectant de aer, suprafete si textile. Il folosesc cam jumatate cu cea mai mare incredere din prima seara (in indicatii scrie ca dupa utilizare sa ies din camera vreo juma' de ora, dar mai bine ma dezinfectez si pe mine dupa cate am patimit), si hopa ... ce mai avem noi aici? O sticla de Mona (spirt) care isi intra in atributiuni pe toate suprafetele vazute si nevazute. Ok, am terminat cu curatenia, acum pot sa dorm linistita.
A doua zi, ma trezesc fericita si "purificata" de la agenti de curatenie si miros de spirt asa ca pot purcede linistita spre lucru. Ajunsa acolo, imi gasesc biroul si ce sa vezi? Culoarea biroului era in degrade ... de la mizerie ... si una peste alta, o pereche de pantofi barbatesti ... plini de noroi exact sub birou!!! Cu calm scot din geanta pachetul de 64 servetele umede, cumparat pentru situatii de Doamne fere (adica ca acestea) si incep sa "smotruiesc" la "hal" birou pana mi se incretesc buricele de la degete si consum vreo 30 de servetele (si eu care ma gandeam ca imi ajunge pachetul vreo saptamana ... aha ... vezi sa nu).
Ma calmez si imi spun ca nici nu ma asteptam la altceva (bine, nici in halul asta) si ca sunt in grafic asa ca ma duc sa fumez o tigara ... la locul cu pricina multa lume si decat eu cu bricheta (fratilor, da plecarati la vanatoare fara pusca?). Ma "milesc" si le intind bricheta sa isi aprinda tigarile si ca sa vezi si sa nu crezi se pune un vanticel, numa' asa de al naiba sa nu se aprinda afurisita si nici nu ma dezmeticesc eu bine ca unul dintre vecinii de "suferinta" imi insfaca fara preaviz tigarea din gura sa si-o aprinda pe a lui ... HA?!?!?!?! Bei, ai innebunit? Imi zic: na piticule, acuma sa te vad eu pe tine cum mai fumezi? Ca sa vezi ca imi pica din mana ... upsssss ...
Trecand peste intamplarea care m-a lasat fara cuvinte, ma duc cu coada intre picioare spre birou sperand ca pana data viitoare sa gasesc o bricheta antivant.
Ma asez frumusel la birou si ca din senin se posteaza un coleg in fata mea cu o specialitate indiana (de mancat) in mana si ma intreaba daca vreau sa incerc. Cum sunt eu mai curioasa din fire accept nestiind la ce ma inham ... si in doi timpi si trei miscari, desface specialitatea din ambalaj o insfaca cu mana (lui) si mi-o tranteste intre falci. Na, pe asta cum o mai scap? Asa ca, incep eu sa mertec dumicatul cu ochiul drept zbatandu-mi-se si cu o lacrima in cel stang.

Concluzia: pot sa donez cele 160 de paie pentru ca botezul indian deja l-am facut fara sa vreau.

Primul impact ... Chennai

Ok ... ajung la destinatia finala ... Chennai ... vand slabut, insesizabil, umezeala de simt cum se micsoreaza hainele pe mine si peste 35 de grade ... coafura NU rezista ...
Prima impresie: parca as fii intr-un documentar pe Discovery, singura diferenta este ca nu pot schimba canalul :)))
Urmeaza partea in care trebuie sa gasim taxi sa ne duca pana la aeroport ... munca care s-a dovedit a fii de o ora jumate aproape ... pe bune?!?!!? doar ne trebuie un taxi nu sa rezolvam o integrala de gradul trei!!!
Bun ... vine intr-un final taxiul, ne trambaleaza valizele si noi mergem molcom dupa ele da cu jumate de ochi stang pe geamantane, cu cealalta jumatate pe geanta de mana, cu celalalt invartindu-ni-se in toate directiile, ca doar nici nu se uitai indienii ciudat la noi, si cu mainile inclestate in pozitia de atac daca Doamne fereste se intampla ceva.
Primul impact cu traficul:  multe, multe, prea multe claxoane si doar nici nu sunt pancarde pe care scrie "You're polluting your ears with the noise. Stop honking" Bineinteles ca se circula pe partea stanga, poate singura influenta ramasa de la englezi iar benzile pe sensul de mers ... sunt cate masini incap. Oglinda retrovizoare din stanga: nu exista sau poate este rabatata ... la ce sa o mai foloseasca? Ca doar toata lumea merge drept inainte claxonand blana.
Dupa vreo 2 cotituri in stanga si in dreapta si vreo 30 de claxoane, ajungem pe drumul principal .... cel cu "benzi cat incap" si pe marginea drumului stateau intinse doua vaci ... chiar animale :P si un picut mai "acana"
un indian isi "scutura crenguta" .... pe drumul principal ...

Ai innebunit?!?!?!?!

Aeroportul pentru curse interne Delhi - Chennai

Bun ... deci am vazut cum sta treaba cu caratul bagajelor dar urmeaza partea cu trecutul lor oficial pe teritoriul indian si ajuns cu ele intregi la destinatie ...
Asadar si prin urmare ... intru in aeroportul din Delhi pentru curse interne si ma indrept cu pasi ... tot impleticiti la "taraba" cu bilete de avion. Ajunsa la rand, imi pune bagajul pe cantar si ca sa vezi ... bagajul de cala, care statuse tot timpul inchis cu lacatul si care nu calatorise cu mine pe scaun in avion ... are cu 2 kg mai mult. Bai ai innebunit imi vine sa ii zic la fata 'ceea. "No no no" ... tot incerc eu sa ii explic cum sta treaba ... si ea "yes yes yes madam". Numai bine pun valiza pe cantarul de langa si ce sa vezi? Are aceeasi greutate ca si atunci cand am plecat din Timisoara ... hm ... ce ciudat. Ma linistesc eu, fata intelege si imi ia in considerare cea ce-a doua cantarile, dau sa iau biletul ... si ma paleteaza ca trebuie sa platesc 500 de rupii pentru ca am cu 2 kg in plus fata de limita admisa. Din nou: "Beiii, ai innebunit!!!". Din nou "No no no" "Yes yes yes madam" ... pana la urma rezolvarea i-o da superiorul ei prin telefon (sau poate gura noastra cea mare) si ne lasa sa trecem fara sa platin nimic in plus ... ufffff ...

Acum spre punctul de control ... ajung acolo si ma pune sa ma descotorosesc de bagajele de mana, scos laptop(uri) din geanta si separat aparat foto si telefon mobil.Apoi imi pune cate un bilet pe fiecare geanta in parte, niste bilete care aratau de parca ziceam ca merg la "Hugh Hefner's Mansion" ... man?!?!?!?!

Bun, dupa ce terminam de despachetat si atasat biletele dau sa plec si nenea de la punctul de control imi face semn "nu, nu, nu ... in partea dreapta la control". Pai fratello, nu ai controlat ce era de controlat? Na ca sa vezi ca trebuie sa trec printr-o poarta unde era o tanti cu o fata cam "speriecioasa" si ma pune pe un postament si incepe sa ma controleze. Ete fas. Trec frumos de tanti "sperecioasa" si dau sa imi iau bagajele si ce crezi? Ma intreaba daca nu am cumva in geanta o bricheta. Asa si? Ce crezi tu ca as putea face eu cu o bricheta? Sa ma ard la degete? Dupa atatea controale unde crezi ca ar mai putea ascunde eu o petarda, da barem o bomba? Ok, imi iau bricheta si mi-o arunca. Bun ... trec usor peste treaba asta ... nu de alta, dar mai aveam inca una ... ha ... na ca sa vezi :P

Dupa ore bune de sete si foame si somn si de toate ... merg frumusel sa imi cumpar o apa imbuteliata (ca asa am citit ca e bine sa faci) si ca sa vezi ... ma mananca pe mine sa ma uit pe etichete sa vad unde sunt imbuteliate ... si ca sa vezi toate sunt imbuletiate in India ... No shit? Nici nu ma asteptam ... Inghit in sec, imi cumpar apa, scot paiul (unul din cele 160 cumparate din Romania) il despachetez si cu frica intre falci beau o gura asteptandu-ma la inevitabil ... prima experienta dintr-un lung sir de produse "Made in India" nu a fost chiar atat de rea pe cat ma asteptam ...

 

Inceputul ...

Ok, deci am facut-o si pe asta ... India ...
Un drum de 27 de ore a fost proba mea de foc pentru aceasta experienta care, urmeaza sa fie de neuitat si sunt convinsa ca asa va fii.
Prea mult nu m-am gandit. De cum am auzit, mi-au scaparat ochii in cap, mi s-au ascutit simturile si de abia asteptam sa se intample intamplarea. De cum s-a apropiat momentul, am avut un gol in stomac, un somn usor defazat si un gand ca poate poate ... dar acum uite-ma aici ... in mijlocul actiunii: un pitic pufos, 2 valize si am pornit spre aventura.
Drumul a fost foarte lung, mult prea lung, mult prea obositor cu tras de valize prin aeroporturi cu fata stravezie si cu mers impleticit de la caratul bagajelor. 27 de ore nu credeam ca pot trece atat de greu, dar o data ajunsa la destinatie, atat de ... in trecut.
Dar sa le iau pe rand ... pas cu pas.
O data ajunsa in Delhi, de la aeroportul international, trebuia luat autobuzul (am avut impresia ca am traversat un oras) spre terminalul zborurilor interne. Frumusel ma urc in autobuz, porneste autobuzul si mergem o bucatica de drum si pe la jumatatea drumului, pe marginea soselei apare ca din senin una bucata de om care isi scutura "crenguta" intr-un tufis. Mi se bulbuca ochii instantaneu si un indian care statea chiar langa mine ma intreaba: "Prima data in India?" si eu, tot cu ochii bulbucati ii raspund ca da, iar el, foarte senin, imi raspunde: "eee, din astea o sa tot vezi pe aici" ceeee?!?!?!!? Ok, trecem peste moment, si se opreste autouzul. Acelasi indian se ofera sa imi coboare bagajele din autobuz si dupa ce se chinuie el sa le coboare, ce crezi: porneste autobuzul!!! Distrusa ii fac semn soferului ca eu cu bagaje am venit, tot cu ele vreau sa ma si intorc asa ca imi face semn ca doar merge un pic mai in fata, sa nu ma impacientez. Intr-un final opreste si eu disperata ma uit dupa bagaje si ce vad: saracul om care se chinuise sa ma ajute, fugea dupa autobuz cu bagajele mele de 30 kg spre autobuz pe o caldura de peste 30 de grade :))) Dupa ce ma linistesc ca imi vad sarsanalele langa mine, apar doi indieni, mi le insfaca din mana, le pun pe un carucior si pana sa zic eu nu, ei erau deja la 10 m in fata mea, asa ca ce sa mai fac atunci? O iau la fuga dupa ei. Ajungem in fata terminalului de zboruri interne, mi le coboara de pe carucior si asteapta sa le dau bani. Da ce bani ca eu nu am rupii. Incerc sa le explic asta si ei, foarte linistiti, imi explica foarte calm ca accepta bani internationali. "Ce bani internationali fratica?", zic eu. "Orice fel de bani internationali", imi raspund ei. Pai sa vedem ... scot portofelul, ce crezi? Mai aveam cateva hartii de 10 si 5 Lei la mine si ii intind hartia de 5 Lei sa i-o dau si ii spun ca sunt bani romanesti si ca sunt bani internationali. Ei: "doamna, bani internationali ca euro si dolari". Pai si leii mei ce au, ma gandesc? Si sa vezi si sa nu crezi: ii accepta. Asa ca ... bagajele mele au fost carate in Delhi pentru 5 Lei

MAXIM!!!