luni, 1 aprilie 2013

Masuri de precautie ...

Asadar si prin urmare, inainte de a pleca, am citit o mie si una de informatii referitoare la India, igiena, masuri de precautie, does and don't ... asa ca m-am "inarmat" cu o plasa de substante de curatenie pentru trup si suflet, alta cu pastile si vreo 160 de paie de baut, invelite individual (prima regula in India: nu pui gura pe nimic).
Dupa primul drum de la aeroport prin prafuitul si neigienicul Chennai, am ajuns in camera de hotel. Prima impresie: destul de curat, oameni primitori, camera incapatoare (chiar daca nu are un amarat de dulap pentru haine, decat un raft acoperit de o perdea chiar la intrarea in camera ... pe principiul: sa ne spalam hainele ... in vazu' lumii). Primul miros: umezeala cat cuprinde ... asa ca, deschid ferestrele, dau drumul la aerul conditionat la maxim si Doamne ajuta ca mi-am cumparat dezinfectant de aer, suprafete si textile. Il folosesc cam jumatate cu cea mai mare incredere din prima seara (in indicatii scrie ca dupa utilizare sa ies din camera vreo juma' de ora, dar mai bine ma dezinfectez si pe mine dupa cate am patimit), si hopa ... ce mai avem noi aici? O sticla de Mona (spirt) care isi intra in atributiuni pe toate suprafetele vazute si nevazute. Ok, am terminat cu curatenia, acum pot sa dorm linistita.
A doua zi, ma trezesc fericita si "purificata" de la agenti de curatenie si miros de spirt asa ca pot purcede linistita spre lucru. Ajunsa acolo, imi gasesc biroul si ce sa vezi? Culoarea biroului era in degrade ... de la mizerie ... si una peste alta, o pereche de pantofi barbatesti ... plini de noroi exact sub birou!!! Cu calm scot din geanta pachetul de 64 servetele umede, cumparat pentru situatii de Doamne fere (adica ca acestea) si incep sa "smotruiesc" la "hal" birou pana mi se incretesc buricele de la degete si consum vreo 30 de servetele (si eu care ma gandeam ca imi ajunge pachetul vreo saptamana ... aha ... vezi sa nu).
Ma calmez si imi spun ca nici nu ma asteptam la altceva (bine, nici in halul asta) si ca sunt in grafic asa ca ma duc sa fumez o tigara ... la locul cu pricina multa lume si decat eu cu bricheta (fratilor, da plecarati la vanatoare fara pusca?). Ma "milesc" si le intind bricheta sa isi aprinda tigarile si ca sa vezi si sa nu crezi se pune un vanticel, numa' asa de al naiba sa nu se aprinda afurisita si nici nu ma dezmeticesc eu bine ca unul dintre vecinii de "suferinta" imi insfaca fara preaviz tigarea din gura sa si-o aprinda pe a lui ... HA?!?!?!?! Bei, ai innebunit? Imi zic: na piticule, acuma sa te vad eu pe tine cum mai fumezi? Ca sa vezi ca imi pica din mana ... upsssss ...
Trecand peste intamplarea care m-a lasat fara cuvinte, ma duc cu coada intre picioare spre birou sperand ca pana data viitoare sa gasesc o bricheta antivant.
Ma asez frumusel la birou si ca din senin se posteaza un coleg in fata mea cu o specialitate indiana (de mancat) in mana si ma intreaba daca vreau sa incerc. Cum sunt eu mai curioasa din fire accept nestiind la ce ma inham ... si in doi timpi si trei miscari, desface specialitatea din ambalaj o insfaca cu mana (lui) si mi-o tranteste intre falci. Na, pe asta cum o mai scap? Asa ca, incep eu sa mertec dumicatul cu ochiul drept zbatandu-mi-se si cu o lacrima in cel stang.

Concluzia: pot sa donez cele 160 de paie pentru ca botezul indian deja l-am facut fara sa vreau.

Un comentariu:

electrician autorizat spunea...

interesanta peripetii cred ca nici prin cap nu iti trecea ca poti sa ai parte de asa ceva acolo :)