Ok, deci am facut-o si pe asta ... India ...
Un drum de 27 de ore a fost proba mea de foc pentru aceasta experienta care, urmeaza sa fie de neuitat si sunt convinsa ca asa va fii.
Prea mult nu m-am gandit. De cum am auzit, mi-au scaparat ochii in cap, mi s-au ascutit simturile si de abia asteptam sa se intample intamplarea. De cum s-a apropiat momentul, am avut un gol in stomac, un somn usor defazat si un gand ca poate poate ... dar acum uite-ma aici ... in mijlocul actiunii: un pitic pufos, 2 valize si am pornit spre aventura.
Drumul a fost foarte lung, mult prea lung, mult prea obositor cu tras de valize prin aeroporturi cu fata stravezie si cu mers impleticit de la caratul bagajelor. 27 de ore nu credeam ca pot trece atat de greu, dar o data ajunsa la destinatie, atat de ... in trecut.
Dar sa le iau pe rand ... pas cu pas.
O data ajunsa in Delhi, de la aeroportul international, trebuia luat autobuzul (am avut impresia ca am traversat un oras) spre terminalul zborurilor interne. Frumusel ma urc in autobuz, porneste autobuzul si mergem o bucatica de drum si pe la jumatatea drumului, pe marginea soselei apare ca din senin una bucata de om care isi scutura "crenguta" intr-un tufis. Mi se bulbuca ochii instantaneu si un indian care statea chiar langa mine ma intreaba: "Prima data in India?" si eu, tot cu ochii bulbucati ii raspund ca da, iar el, foarte senin, imi raspunde: "eee, din astea o sa tot vezi pe aici" ceeee?!?!?!!? Ok, trecem peste moment, si se opreste autouzul. Acelasi indian se ofera sa imi coboare bagajele din autobuz si dupa ce se chinuie el sa le coboare, ce crezi: porneste autobuzul!!! Distrusa ii fac semn soferului ca eu cu bagaje am venit, tot cu ele vreau sa ma si intorc asa ca imi face semn ca doar merge un pic mai in fata, sa nu ma impacientez. Intr-un final opreste si eu disperata ma uit dupa bagaje si ce vad: saracul om care se chinuise sa ma ajute, fugea dupa autobuz cu bagajele mele de 30 kg spre autobuz pe o caldura de peste 30 de grade :))) Dupa ce ma linistesc ca imi vad sarsanalele langa mine, apar doi indieni, mi le insfaca din mana, le pun pe un carucior si pana sa zic eu nu, ei erau deja la 10 m in fata mea, asa ca ce sa mai fac atunci? O iau la fuga dupa ei. Ajungem in fata terminalului de zboruri interne, mi le coboara de pe carucior si asteapta sa le dau bani. Da ce bani ca eu nu am rupii. Incerc sa le explic asta si ei, foarte linistiti, imi explica foarte calm ca accepta bani internationali. "Ce bani internationali fratica?", zic eu. "Orice fel de bani internationali", imi raspund ei. Pai sa vedem ... scot portofelul, ce crezi? Mai aveam cateva hartii de 10 si 5 Lei la mine si ii intind hartia de 5 Lei sa i-o dau si ii spun ca sunt bani romanesti si ca sunt bani internationali. Ei: "doamna, bani internationali ca euro si dolari". Pai si leii mei ce au, ma gandesc? Si sa vezi si sa nu crezi: ii accepta. Asa ca ... bagajele mele au fost carate in Delhi pentru 5 Lei
MAXIM!!!
Un drum de 27 de ore a fost proba mea de foc pentru aceasta experienta care, urmeaza sa fie de neuitat si sunt convinsa ca asa va fii.
Prea mult nu m-am gandit. De cum am auzit, mi-au scaparat ochii in cap, mi s-au ascutit simturile si de abia asteptam sa se intample intamplarea. De cum s-a apropiat momentul, am avut un gol in stomac, un somn usor defazat si un gand ca poate poate ... dar acum uite-ma aici ... in mijlocul actiunii: un pitic pufos, 2 valize si am pornit spre aventura.
Drumul a fost foarte lung, mult prea lung, mult prea obositor cu tras de valize prin aeroporturi cu fata stravezie si cu mers impleticit de la caratul bagajelor. 27 de ore nu credeam ca pot trece atat de greu, dar o data ajunsa la destinatie, atat de ... in trecut.
Dar sa le iau pe rand ... pas cu pas.
O data ajunsa in Delhi, de la aeroportul international, trebuia luat autobuzul (am avut impresia ca am traversat un oras) spre terminalul zborurilor interne. Frumusel ma urc in autobuz, porneste autobuzul si mergem o bucatica de drum si pe la jumatatea drumului, pe marginea soselei apare ca din senin una bucata de om care isi scutura "crenguta" intr-un tufis. Mi se bulbuca ochii instantaneu si un indian care statea chiar langa mine ma intreaba: "Prima data in India?" si eu, tot cu ochii bulbucati ii raspund ca da, iar el, foarte senin, imi raspunde: "eee, din astea o sa tot vezi pe aici" ceeee?!?!?!!? Ok, trecem peste moment, si se opreste autouzul. Acelasi indian se ofera sa imi coboare bagajele din autobuz si dupa ce se chinuie el sa le coboare, ce crezi: porneste autobuzul!!! Distrusa ii fac semn soferului ca eu cu bagaje am venit, tot cu ele vreau sa ma si intorc asa ca imi face semn ca doar merge un pic mai in fata, sa nu ma impacientez. Intr-un final opreste si eu disperata ma uit dupa bagaje si ce vad: saracul om care se chinuise sa ma ajute, fugea dupa autobuz cu bagajele mele de 30 kg spre autobuz pe o caldura de peste 30 de grade :))) Dupa ce ma linistesc ca imi vad sarsanalele langa mine, apar doi indieni, mi le insfaca din mana, le pun pe un carucior si pana sa zic eu nu, ei erau deja la 10 m in fata mea, asa ca ce sa mai fac atunci? O iau la fuga dupa ei. Ajungem in fata terminalului de zboruri interne, mi le coboara de pe carucior si asteapta sa le dau bani. Da ce bani ca eu nu am rupii. Incerc sa le explic asta si ei, foarte linistiti, imi explica foarte calm ca accepta bani internationali. "Ce bani internationali fratica?", zic eu. "Orice fel de bani internationali", imi raspund ei. Pai sa vedem ... scot portofelul, ce crezi? Mai aveam cateva hartii de 10 si 5 Lei la mine si ii intind hartia de 5 Lei sa i-o dau si ii spun ca sunt bani romanesti si ca sunt bani internationali. Ei: "doamna, bani internationali ca euro si dolari". Pai si leii mei ce au, ma gandesc? Si sa vezi si sa nu crezi: ii accepta. Asa ca ... bagajele mele au fost carate in Delhi pentru 5 Lei
6 comentarii:
Mai Pitic Pufos, inca esti in India? Cum de te-ai gandit sa o comiti si pe asta? :) Totusi ai grija la bagaje, ca e foame mare acolo si daca de carat le-au carat pentru 5 lei, de furat o fac gratis :) Hai cu mai multe poze, vrem marturii :)
Sa inceapa povestea! Foarte frumos scris! Super ca ti-a venit ideea sa incepi blog-ul chiar acum, asa pot sa urmaresc si eu povestea 100% interesanta din viata ta: India! Pup U chica, enjoy & sa povestesti aici tot ce crezi ca poti povesti cand gasesti timp! :*
Merci Chica. Pup u too. Acesta este doar inceputul ;)
Foarte interesant! Astept cu interes continuarea :)
x Lavinia D: this is just the beginning :P un cumul de situatii si intamplari m-a adus aici. urmeaza cat de curand ;)
Multumesc Oana. In curand ;)
Trimiteți un comentariu