Ma trezesc dimineata ... cu greu. Incerc sa imi dau seama daca azi e vineri sau e sambata. Ma uit la ceas si supriza : ESTE VINERI (Fuck)... si e ora 7.20 (la ora aceea ar trebui sa fiu in drum spre serviciu). Am totusi noroc ... in dimineata aceasta ma duce cineva la lucru cu masina. Ajung la lucru la 8.15 ... toate bune si frumoase ... imi iau o cafea (proasta) de la automat si incerc sa o savurez inducandu-mi ca nu e chiar atat de rea precum pare (fara sa reusesc bineinteles ... papilele mele gustative razbesc in lupta cu neuronii). Ma asez linistita la birou, deschid laptop-ul si incerc sa imi citesc mailurile ... dintr-o data ce s-aude??? ce s-aude??? ... o voce ma striga ... ma uit (cu ochii inca umflati de somn) .... SEFA (Jesus ... asa de dimineata, ma gandesc in sinea mea) ... si incepe de dimineata cu ceea ce eu numesc "scartait pe creier pentru nimic". Dupa o jumatate de zi trecuta cu ochii pe ceas sperand sa se intample o minune si sa se faca mai repede ora de plecare, apele se linistesc. Mai este un pic si intru in weekend!!! Cand deodata, parca mi-ar fi citit zambetul tamp de pe fata, aud : "Anca, sa faci si raportul acela, stii tu ... despre care am vorbit marti (cu siguranta ca nu va fii nevoie de el, dar totusi fa-l) si sa mi-l trimiti asap."; "Anca, arata-mi catalogul cu produsele care le vinzi tu"; "Anca, nu stii cumva cum se face treaba asta?"; "Anca, spune-mi ce ai vorbit cu nu mai stiu cine naiba" .... LA NAIBA!!! E VINERI ... POTOLITI-VA!!!
Concluzia : Trebuia sa imi dau seama inca de cand m-am trezit ca astazi va fi o zi ca naiba din momentul cand nu am auzit ceasul sunand si de cand am gustat cafeua oribila.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu