miercuri, 24 septembrie 2008

Zi (ne)obisnuita



M-am trezit cu noaptea in cap, cand se inghina noaptea cu ziua, cand asteptam sa rasara soarele de dupa norii gri(unde sta ascus de vreo saptamana si ceva la Timisoara), pe cand ma gandeam ca as mai fi dormit vreo 3 ore. Intr-un final m-am ridicat din pat si m-am pregatit sa iau in piept ziua care va urma. Toate bune si frumoase. Ziua a inceput ca oricare alta: lovit de coltul patului (inca o vanataie la colectie), fugit repede la baie pentru dusul de inviorare (da' pe naiba), imbracat si urlat la dragul meu prieten sa se trezeasca (trebuie sa ma laud ca de ceva vreme EU ma trezesc inaintea lui - pt. dragul meu: esti in culmea fericirii, stiu, stiu, nu trebuie sa imi spui; - pt. mama: trebuie sa fii mandra de mine), apoi cautat prin casa: telefoanele, geanta, cerceii, glossul, pantofii, geaca, pachetul de tigari, iar apoi inca o tura de cautari: telefoanele dragului meu, portofelul dragului meu, pachetul de tigari al dragului meu si in final fugit pe scari, impiedicat, urlat cand eu cand el: "Hai ca intarziem!! Asa nu se mai poate. Trebuie sa ne facem un program." Apoi, dupa atatea "peripetii" ajung la lucru: atmosfera de "sarbatoare" (vorba cuiva cunoscut)- astazi este miercuri, afara nici prea cald sa lesini, dar nici prea frig sa ... lesini, totul parca prevestea o zi "frumoasa" si linistita cand timpul parca zboara fara sa imi dau seama, imediat se face ora de plecare si eu nu imi dau seama cum a trecut timpul. Dar, am uitat sa mentionez, cand am plecat de acasa a inceput sa ... ma manance nasul. Mda, radeti cat puteti de un om superstitios care nu lasa pe nimeni sa puna geanta pe jos cand vine la ea in vizita pentru ca aduce ghinion, nu duce gunoiul dupa apusul soarelui pentru ca asta e semn de saracie, stranuta (si stranuta foarte mult) si e cat se poate de evident ca ceea ce a spus se va adeveri mai devreme sau mai tarziu. Bun ... sa revenim, pe mine ma manca nasul ingrozitor de rau si m-am gandit automat ca ... ma voi certa cu cineva sau ca va fi o zi de rahat. Si uite cum incet incet ziua s-a adeverint ... de cacat: oameni agitati care fug de colo colo, ca niste muste fara cap, care ma agita si pe mine si imi dua dureri de inima. Exista niste specimene care imi provoaca "nervozitati" (am mai vorbit despre unul dintre personaje intrun post anterior, despre celelalte voi scrie alta data): una vorbeste de zici ca tipa din fundul pamantului, altul are pitici pe creier ca ar fi foarte dezghetat la minte, dar saracul e pamant si tot asa. Incerc sa imi fac ziua aceasta placuta si sa nu ma gandesc ca astazi, la lucru, e ca la gradina zoologica unde fiecare animal vorbeste pe limba lui. Mai sunt cateva ore ... sper sa nu ma transform si eu.
Spor la lucru oameni buni si ...

Niciun comentariu: